Că tot îmi place mie să-mi împărășesc experiențele (nu alea sexuale, perverșilor), am să vă mai dau una gratuit.
Acum ceva vreme eram, cum s-ar spune la Euforia, într-o relație (în popor s-ar zice combinat, siderurgic). Din păcate pentru ea, nu eram singur în relație – era și ea. Fată bună, cuminte și devreme acasă, cum sunt toate fetele de la oraș, nu ca țărăncile alea care rup căpițele. Fata avea și-un nume de-ăla cum au fetele, gen Georgeta sau Ileana. Ileana să zicem.
Totu’ era frumos și romantic – eu nu-i cumpăram flori, ea nu-mi satisfăcea fanteziile. Așa-i la început. Cam după o săptămână, ne plimbam pe o stradă îngustă și pavată cu piatră cubică, într-o atmosferă de basm, amândoi gândidu-ne la treburi – eu la o tipă care trecuse pe lângă noi, mult mai bună decât Ileana, ea la Gossip Girl probabil. Cum ne plimbam noi așa fain-frumos, ne întâlnim cu un prieten de-al meu și consoarta lui. Hai să ne prezentăm fimeile reciproc, zic. Asta facem.
- Ea e Smaralda, zice prietenul prezentându-și iubirea vieții.
- Bună Smaralda, zic eu încântat de cunoștință. Deloc.
- Bună, zice și Ileana.
- Ea e Paraschiva, o prezint eu zâmbitor pe domnișoara ce mă însoțea.
- Cine-i Paraschiva, zice Ileana.
- Păi tu, draga mea, uite scrie și în telefon la ultimul apel, tu ești.
- Eu sunt Ileana.
Am crezut-o pe cuvânt până la urmă. Ea era, Ileana. Paraschiva era trecută-n telefon și-n mintea mea, da’ în buletin și alte acte de-astea oficiale, ea e Ileana. Acum sunt singur.
Știm că în România se fură. Știm și cine fură. Dar știm cum se fură? Să vă spun.
Locul e undeva pe la Floreasca, în 282, autobuzul proprietate RATB adică. Ora e una bună de mers cu autobuzul pentru că era fooooarte multă lume, cu o densitate bună – 30 oameni pe metru pătrat. Hai că nu-i mult.
Autobuzul merge ca o un dragon suflând foc prin traficul bucureștean până când ajunge-n stație, unde se oprește. Așa fac autobuzele – merg ce merg și apoi se opresc. În stație din tot stadionul care era în interiorul mașinii coboară fix un om. Unu’ bă. Evident, urcă 20. Asta nu-i important.
La ușa din spate era ceva agitație și eu. Afară, doi cetățeni (țigani) jamaicani și un scuter. Unul dintre rastamani țipă tare spre oamenii din autobuz.
- Băăă, hai ajută-mă să-l urc!
- Da’ nu poate să urce singur?
- Nu pe țâganu’ asta mo, pe scuter.
- Cum, bă, pe scuter? Tu vrei să urci scuteru-n autobuz?
- Da’ ce vrei să-l împing?
- Da’ pornește-l.
- Da’ nu-i a meu, mo. Mă ajuți?
- Da, hai sus.
Povestea nu-i a mea, eu nici nu eram în autobuz. Dar nu-i așa că mi se întâmplă lucruri faine?
Eu am câteva momente când sunt politicos, exagerat de politicos, fără vreun motiv anume. Sunt rare momentele astea. Mna și cum ședeam eu așa fain-frumos pe-un scaun de-ăla tare din metrou, se urcă o doamnă.
- Luați loc, vă rog, zic eu politicos cum m-a învățat tata să fiu.
- Nu mulțumesc, nu sunt atât de bătrână, îmi răspunde doamna uitându-se cam urât. Întradevăr nu părea bătrână.
- Nu, nu, dar sunteți însărcinată.
- Nu, nu sunt.
- Dar… aaaaaaaa!
Mai aveam de mers 3 stații dar am coborât la prima.
Ca să evit o serie de întrebări la care oricum nu aș fi răspuns, am să fac o precizare.
Voi încerca să scriu mai des pe cucurigul.ro asta pentru că am o groază de timp liber și pentru că e fain să scrii chestii și lumea să te creadă pe cuvânt când de fapt tu minți cu nerușinare. De aceea pe lângă genul clasic de textulețe vor mai fi și altele – mai puțin comice și nu neapărat povestiri. Dacă aveți probleme cu noile schimbări, schimbați pe Mircea Badea.
***
Am observat că în ultima vreme (însemnând ultimii 2-3 ani) nu prea ai la ce să te mai uiți la televizor. Pe lângă țâțe, cururi și umor prost nu mai are loc nimic. Țâțele sunt bune, de fapt sunt atât de bune încât au canale speciale dedicate numai lor, țâțelor. În copilăria mea zbuciumată îmi plăcea să mă uit pe ProTV la filme de acțiune cu Chuck Norris, Steven Seagal sau Van Damme și apoi să deschid ușile cu piciorul. Acum nu-mi mai plac filmele astea, dar pot să deschid orice ușă cu piciorul.
Ca să n-o mai lungesc aiurea am să vă spun la ce emisiuni românești merită să te uiți.
ApropoTV (ProTV) e exact emisiunea la care vrei să te uiți într-o duminică dimineață, savurând o cană de cafea fierbinte, mahmur pe canapeaua din livingul unei case străine. Andi Moisescu, cu tot cu tricourile lui, face o emisiune genială.
Reporterii Realității (Realitatea) se difuzează tot duminica, dar mai pe seară, pe la 19 când probabil deja vă stă capul la ziua următoare, adică la muncă și la șeful ăla care vă pune să-i faceți cafea în timp ce se uită la reluarea de la ApropoTV. Emisiunea constă în niște reportaje făcute prin diverse părți ale țărișoarei noastre, despre diverse tradiții, oameni, locuri etc. În general chestii interesante. Exemplu: tema unui episod era consumul excesiv de alcool și sărăcia – bețivii. Erau prezentați tot felul de bețivi ordinari, care mai de care mai rupți în cur. Fain e că emisiunea e oarecum amuzantă.
Replay (TVR2) O emisiune despre fotbal. Chiar despre fotbal adică. Nu despre Consuelo sau vreo bombă sexy frumoasă ca cea mai bună pereche de ciorapi a mea. O emisiune despre anii de mult trecuți în care fotbalul se juca și la noi în țară pe stadioane și nu în saloane de (muie)masaj erotic.
Voi la ce vă mai uitați la TV în afară de PornoșagTV și TarafTV?
Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?
Octavian Paler – Convorbiri cu Octavian Paler
Cineva mi-a povestit dis-de-dimineață povestea vieții sale, iar eu, ca un bun om ce sunt, am să i-o fac publică. Pentru că așa trebuie.
Omul nostru îmi povestea la persoana a 3-a, iar pe personajul care “nu era el” l-a numit Gigel. Eu am să-i spun Fane Tractor. Așa-mi sună mie bine.
Gata preludiul, hai să purcedem.
Fane Tractor e cel mai iubit bărbat la el în județ, atât de către femei cât și de către bărbați. Toată lumea dornică de sexuț gravitează-n jurul lui, pe inele diferite, în funcție de rang. Pe primul inel gravitațional, cel mai apropiat de Tractor, se află primele 10 modele ale lumii. Menționez din nou – atât femei cât și bărbați. Pe următoarele inele se învârt într-o horă perpetuă staruri porno, Cameron Diaz, Justin Timberlake și în general, toată lumea bună.
Ăsta e Fane Tractor.
Fane Tractor are două femei și, din când în când apelează la serviciile sexuale ale altei domnișoare, deci a treia femeie. Toate trei blonde, bune și da, devreme acasă. Totul îi merge de minune lui Tractor, nimeni nu bănuiește nimic, femeiele lui sunt fericite și satisfăcute constant. Ce să mai vorbim, o viață trăită parcă-n paradis.
Viața lui Fane Tractor se complică în momentul apariției acestui drac al internetului, acestui malefic instrument de socializare – Facebook.
Într-o zi, una dintre femeile ce gravitează liniștite pe inelul 23 are ideea de a-și face un update la profilul de Facebook. Astfel că, își pune o poză cu Fane Tractor, amândoi aflați la o petrecere. Nu v-am zis că Fane, la fel ca Chuck Norris, poate fi singurul om de la petrecere și totuși să apară în poze împreună cu o femeie. Să o numim Ileana. Fane Tractor nu mai socializase de mult cu Ileana nici offline, nici online, nici măcar ontel. Asta e motivul pentru care Ileana îl adaugă pe Tractor în lista ei de prieteni virtuali.
Revenind la femeile lui Tractor. Una dintre ele observă că mai există cineva pe Facebook care are poze cu Tractor al ei. Scandal, țipete, urlete.
Asta e povestea lui Fane Tractor.
Când Fane Tractor apelează la serviciile sexuale ale altor femei fără ca vreuna dintre femeile lui stabile să știe ceva, totul e ok. În schimb, când pe Facebook apare o fetișcană ce are poze cu Tractor atunci lucrurile se complică, pentru că femeile sunt proaste.
Asta e morala poveștii din punctul de vedere al lui Tractor.
Când cineva îți povestește ceva de genul ăsta, minte.
Asta e morala poveștii din punctul meu de vedere.
Recomand să dați click pe imagine.
