Cucurigul

“Elena cânta cântecul lebedei de care vorbesc poeții…” (dar s-a oprit brusc)

Dimitrie Bolintineanu – Elena

Într-o zi eram acasă la doamna Elena. Eu nu venisem la ea cum ați crede și cum ar fi firesc, venisem în vizită la derbedeul de fiu al ei, dar casa e a doamnei Elena, de-asta zic că eram la ea acasă. Fiul ăsta al ei nu-i cel mai reușit copil dintre câți poate o mamă să aibă, dar e băiat OK, valabil cum s-ar spune. Chiar glumeț câteodată.

Cum stăteam noi așa în bucătărie și povesteam lucruri, își face apariția chiar doamna Elena. Ea. Observă tenișii mei și-l întreabă pe derbedeu cine-i în vizită (fără să intre în bucătărie să mă vadă bineînțeles). Ăsta glumeț cum v-am spus că i se mai întâmplă să fie câteodată, îi spune mă-sii că e noua lui prietenă venită în vizită. Cumva eu fiind o domnișoară sexy. E drept că nu mă tunsesem de ceva vreme și aveam părul atât de mare încât nu puteam să-mi încadrez capul în oglindă dimineața, dar ca o domnișoară nu arătam sigur. Acum depinde și de gusturi. Dacă-ți preferi femeia mai mult bărbat, atunci sunt genul tău de femeie.

Pentru doamna Elena, care deja era emoționată maxim, ar fi fost prima dată când fiul ei, despre care credea (încă mai crede) că a trecut pe partea cealaltă, știți voi, joacă la poarta din spate…homalău adică, vine cu o fată acasă. Cu o fată care nu are organ de reproducere masculin adică, altfel ar fi a doua oară. Din acest motiv mama flăcăului se repede în bucătărie.

Intră doamna Elena zâmbindă toată, ca nu care cumva s-o sperie pe eventuala fetișcană, dar dupa câteva momente, după ce VEDE, i se șterge zâmbetul de pe față și întră într-o stare avansată de meditație (sau a leșinat cumva rămânând în picioare – mister). Așteptând să vadă un păr lung și blond sau măcar să nu vadă o mustață și-un nas strâmb, mă VEDE pe mine cu un zâmbet cretin pe mutră. Săru’ mâna. I-am spulberat orice speranță.

Legen… stai puțin… dar!