Cândva îmi făcusem o promisiune că o să scriu mai des pe blog. Altcândva am încălcat-o.
Mna, acum să vă spun o poveste.
Se făceam că eram pe scaunul confortabil de la frizerul care mă tunde pe mine când am părul atât de mare încât nu-mi pot încadra capul în oglinda din baie. O oglindă mare de altfel. Băiatul ăsta despre care vă spun este gay, Tarkan pe numele lui de coafor. Că așa-s frizerii – ăia care nu-s femei, îs neapărat gay. Niște artiști cumva și ei.
Tarkan mă tundea așa fain cum îmi place mie să mă tundă cineva, dar se oprește brusc la auzul telefonului ce-i suna cu o melodie în oarece limbă turcă. Moment în care frizerul despre care vă vorbesc răspunde la telefon și lasă jos foarfecele pe care până acum îl mânuise cu o dexteritate ieșită din comun prin părul meu.
Eu de obicei când vorbesc la telefon mă joc cu ceva – cu un pix, cu cheile, cu mouseul, etc. Depinde de situație. Eh, am observat că și Tarkan are același obicei când vorbește la telefon. Doar că el se juca cu… mine. Mai exact, se juca ușor cu mâna prin părul meu proaspăt tuns pe alocuri. Aș vrea să vă pot spune că făcea asta în cel mai heterosexual și profesionist (frizer profesionist) mod, dar pare-mi-se că nu așa s-a întâmplat.
Eu n-am vreo problemă anume cu oamenii gay, pe femeile gay chiar le iubesc, dar când știu că un gay se plimbă cu mâna prin părul meu, parcă încep să am o problemă. Dar nu cu toți, doar cu gayul în cauză.
În final Tarkan a terminat discuția la telefon și a continuat să mă tundă cum numai el știe.
Voi ce experiențe gay ați avut? (am să numesc experiență gay ce am pățit eu pentru că mai aproape de o experiență gay adevărată nu e posibil să mă aflu)
Ah, da, merg în continuare la același frizer sau la colegul lui, Vivi.
People ask the question “What’s a RocknRolla?” and I tell them…
Îi știți pe fashioniștii ăia de umblă mereu în trening și ghete de fotbal? Sunt peste tot: metrou, tramvai, parc, cluburi, baruri, facultăți, biserici etc.
Pe lângă pantofii lor sport (destinați de fapt practicării de sporturi pe terenuri cu gazon sintetic) cu șireturile în diagonală, mai au un obiect vestimentar preferat. Nu e chiar obiect vestimentar de fapt, e un accesoriu nelipsit unui adevărat bărbat ce-și respectă blazonul Puma scris pe spatele treningului – borseta pentru ghete de fotbal.
Nu știu dacă ei săracii nu știu pentru ce e făcută de fapt gentuța aia a lor (în care-și țin țigările și alea trei telefoane luate la ofertă de la marile companii de telefonie mobilă) sau dacă au impresia că o să-i confunde cineva cu vreun fotbalist. Oricum ar fi, sunt niște penibili irecuperabili.
La mine-n cartier, toată lumea are măcar o gentuță de-aia. Adevărații guru ai sportului au mai multe, le asortează cu treningurile luate de la Dragonul Roșu și plimbate prin atâtea locații selecte numai pe o arenă sportivă nu.
Ei sunt adevărații RocknRolla.
Cele mai bune momente din viața mea de până acum s-au întâmplat în taxi-uri. Singura dată când am câștigat la lotto eram în taxi, prima dată când am văzut o femeie dezbrăcată eram în taxi, primul blowjob mi s-a făcut în taxi, prima dată când am aflat că n-o să fiu tătic eram în taxi. Multe chestii bune s-au întâmplat, însă și mai multe sunt poveștile bune pe care le-am auzit fiind pasager în taxi.
V-am zis așa ca să vă fericiți 2 minute. Ia discuție în taxi:
Șofer (șefu’): Știi, sunt mulți taximetriști care te fură, te plimbă aiurea prin oraș în loc să te ducă mai repede la destinație. Am colegi care dacă te simt că nu ești bucureștean încep să-ți povestească tot felul de chestii și în timpul ăsta te învârt de 20 de ori în jurul unui bloc.
Eu (tot șefu’): Cam cum faci tu acum?
Șofer (șefu’): Nu, șefu’’, tu ești de-aici, tu știi traseul.
Eu: Nu, șefu’, eu îs din Suceava, n-am nicio idee unde suntem acum.
Șofer: Aaaa, nu?
[La prima intersecție face stânga, total aiurea. ]
Eu: Nu, dar n-ai treabă, mergi tu înainte.
Șofer: Șefu’, stai liniștit, că eu nu te fur. Eu am bani, nu stau în 20-30 lei cât îți iau ție…
Eu: Cum adică 20-30lei? Cursa face maxim 15, cu tot cu blocul ăla pe care l-am înconjurat de 3 ori.
Șofer: Nu ție… zic așa în general. Eu am bani, am două firme care fac mulți bani.
Eu: Păi și-atunci de ce mai stai pe taxi?
Șofer: Din plăcere. Mie îmi place să conduc.
Dacă google îl găsește pe cucurigul.ro după cuvintele astea, am zis să-i dau drepate. Așadar, femeile ciudate sexual sunt aici, nu mai căutați.
Unele femei, sunt atât de ciudate sexual încât chiar au impresia că nouă ne pasă de orgasmele lor. Mai bine zis, de lipsa orgasmelor lor. Nu ne pasă, dragelor. De-asta nu văd rostul simulării. De multe ori vrem doar să terminăm și să ieșim la o bere. Suntem puțin mai pretențioși când facem sexuț pentru palmares. Atunci contează pozițiile, durata și feedbackul. Dar și-atunci feedbackul contează foarte puțin.
Există totuși un lucru pe care eu personal îl consider foarte important. Mi-ar plăcea să știu dinainte să încep să prestez, care-i durata de timp (să-i zicem “Timpul de fugă”, măsurat în secunde) dintre momentul când s-a consumat actul sexual propriu-zis și momentul când se trântește ușa de la ieșire cu femeia pe exterior. Altfel pus, e important ca în maxim 30 de secunde, hai un minut dacă-i iarnă și sunt multe haine de îmbrăcat (asta dacă femeia era complet dezbrăcată – nu știu de ce ar fi așa, dar zic și eu), femeia să fie în lift, pe scări sau nu în cameră cu mine. Asta nu pentru că-s eu misogin, ci pentru că e vorba de sex nu de ținut de mână pe sub plapumă.
Cu ceva de genul ăsta să veniți la mine începând de-acum. Atât mă interesează despre voi.
“Elena cânta cântecul lebedei de care vorbesc poeții…” (dar s-a oprit brusc)
Dimitrie Bolintineanu – Elena
Într-o zi eram acasă la doamna Elena. Eu nu venisem la ea cum ați crede și cum ar fi firesc, venisem în vizită la derbedeul de fiu al ei, dar casa e a doamnei Elena, de-asta zic că eram la ea acasă. Fiul ăsta al ei nu-i cel mai reușit copil dintre câți poate o mamă să aibă, dar e băiat OK, valabil cum s-ar spune. Chiar glumeț câteodată.
Cum stăteam noi așa în bucătărie și povesteam lucruri, își face apariția chiar doamna Elena. Ea. Observă tenișii mei și-l întreabă pe derbedeu cine-i în vizită (fără să intre în bucătărie să mă vadă bineînțeles). Ăsta glumeț cum v-am spus că i se mai întâmplă să fie câteodată, îi spune mă-sii că e noua lui prietenă venită în vizită. Cumva eu fiind o domnișoară sexy. E drept că nu mă tunsesem de ceva vreme și aveam părul atât de mare încât nu puteam să-mi încadrez capul în oglindă dimineața, dar ca o domnișoară nu arătam sigur. Acum depinde și de gusturi. Dacă-ți preferi femeia mai mult bărbat, atunci sunt genul tău de femeie.
Pentru doamna Elena, care deja era emoționată maxim, ar fi fost prima dată când fiul ei, despre care credea (încă mai crede) că a trecut pe partea cealaltă, știți voi, joacă la poarta din spate…homalău adică, vine cu o fată acasă. Cu o fată care nu are organ de reproducere masculin adică, altfel ar fi a doua oară. Din acest motiv mama flăcăului se repede în bucătărie.
Intră doamna Elena zâmbindă toată, ca nu care cumva s-o sperie pe eventuala fetișcană, dar dupa câteva momente, după ce VEDE, i se șterge zâmbetul de pe față și întră într-o stare avansată de meditație (sau a leșinat cumva rămânând în picioare – mister). Așteptând să vadă un păr lung și blond sau măcar să nu vadă o mustață și-un nas strâmb, mă VEDE pe mine cu un zâmbet cretin pe mutră. Săru’ mâna. I-am spulberat orice speranță.
Legen… stai puțin… dar!
